A face un cover nu înseamnă a copia un produs muzical, a-l imita, ci a prelua un cântec, a-l orchestra și interpreta într-o manieră originală.
Se întamplă de foarte multe ori ca un cover să devină mai cunoscut decât originalul și vă dau doar două exemple de cover-uri care au facut istorie față de original, pe care puțină lume și-l mai amintește: Whitney Houston care a facut cover după melodia lui Dolly Parton sau Joe Cocker cu versiunea lui după The Lovin Spoonful.
Coverul presupune remodelare, reinterpretare, valoare adăugată, e ca în literatură o traducere, ea nu se face mot-a-mot ci se pliază pe limba în care traduci, include creativitatea și sensibilitatea traducătorului care trebuie să păstreze sensul original dar să ofere culoare, savoare, înțeles poetic frazei traduse.
Există trupe care cântă pur și simplu un repertoriu cunoscut fără nici o contribuție originală, iar cover nu este cuvantul potrivit pentru o astfel de abordare.
O trupă de cover-uri contribuie cu propria ingeniozitate, sensibilitate și pricepere artistică la repertoriul pe care îl oferă spectatorului, îl implică pe acesta într-un act artistic. Un exemplu, un cover orchestrat de Othello pentru Iris si Felicia Filip.